Cine prezintă un risc ridicat de sepsis?

Deși oricine poate dezvolta sepsis dacă are o infecție, următoarele grupuri prezintă un risc semnificativ mai mare și necesită prudență suplimentară:

1. Sugari și vârstnici: O caracteristică comună a acestor persoane este un sistem imunitar subdezvoltat. Sistemele imunitare ale sugarilor și copiilor mici nu sunt încă complet dezvoltate, în timp ce sistemele imunitare ale vârstnicilor scad odată cu vârsta și sunt adesea însoțite de multiple boli subiacente, ceea ce face dificilă combaterea eficientă a infecțiilor.
2. Pacienți cu boli cronice: Pacienții cu boli precum diabetul, cancerul, bolile hepatice și renale, boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC) sau HIV/SIDA au mecanisme de apărare a organismului și funcții ale organelor mai slabe, ceea ce face ca infecțiile să fie mai predispuse la scăparea de sub control.
3. Persoane imunocompromise: Acestea includ pacienții cu cancer care urmează chimioterapie, persoanele care iau imunosupresoare după un transplant de organe și persoanele cu boli autoimune, în care sistemul lor imunitar nu este capabil să răspundă eficient la agenți patogeni.
4. Pacienți cu traume severe sau intervenții chirurgicale majore: În cazul pacienților cu arsuri extinse, traume severe sau operații chirurgicale majore, bariera pielii sau mucoasei este distrusă, oferind un canal pentru invadarea agenților patogeni, iar organismul se află într-o stare de stres ridicat.
5. Utilizatorii de dispozitive medicale invazive: Pacienții cu catetere (cum ar fi catetere venoase centrale, catetere urinare), care utilizează ventilatoare sau au tuburi de drenaj în corp, aceste dispozitive pot deveni „scurtături” pentru ca agenții patogeni să pătrundă în corpul uman.
6. Persoane cu infecții recente sau spitalizări: În special pentru pacienții cu pneumonie, infecție abdominală, infecție a tractului urinar sau infecție a pielii, dacă tratamentul nu este efectuat la timp sau este ineficient, infecția se poate răspândi ușor în sânge și poate provoca sepsis.

Cum se detectează sepsisul? Reactivii cheie de detectare joacă un rol central

Dacă persoanele cu risc crescut dezvoltă simptome suspectate de infecție (cum ar fi febră, frisoane, dificultăți de respirație, ritm cardiac rapid și confuzie), acestea trebuie să solicite imediat asistență medicală. Diagnosticul precoce se bazează pe o serie de evaluări clinice și teste de laborator, printre care o varietate de reactivi pentru teste de diagnostic in vitro (IVD) sunt „ochii” indispensabili ai medicilor.

1. Cultura microbiană (hemocultură) – „Standardul de aur” pentru diagnostic
   • Metodă: Se recoltează probe de sânge, urină, spută sau alte locuri suspectate de infecție ale pacientului și se introduc în flacoane care conțin mediu de cultură, care sunt apoi incubate pentru a încuraja creșterea agenților patogeni (bacterii sau ciuperci).
   • Rol: Acesta este „standardul de aur” pentru confirmarea sepsisului și identificarea agentului patogen cauzator. Odată ce un agent patogen este cultivat, se poate efectua testarea sensibilității antimicrobiene (AST) pentru a ghida medicii în selectarea celor mai eficiente antibiotice. Cu toate acestea, principalul său dezavantaj este timpul necesar (de obicei 24-72 de ore pentru rezultate), care nu este propice luării deciziilor inițiale de urgență.
2. Testarea biomarkerilor – Sisteme rapide de „alarmă”
   Pentru a compensa defectul consumator de timp al culturii, o varietate de reactivi de detectare a biomarkerilor sunt utilizați pe scară largă pentru diagnosticul auxiliar rapid.
   • Testarea procalcitoninei (PCT)Acesta este în prezent cel mai important și specific biomarker asociat cu sepsisul.PCTeste o proteină prezentă în niveluri foarte scăzute la persoanele sănătoase, dar este produsă în cantități mari în mai multe țesuturi din organism în timpul infecțiilor bacteriene severe.PCT testele (de obicei folosind metode imunocromatografice sau chemiluminiscente) oferă rezultate cantitative în 1-2 ore. Valori crescutePCTNivelurile sunt foarte sugestive pentru sepsis bacterian și pot fi utilizate pentru a monitoriza eficacitatea terapiei cu antibiotice și a ghida întreruperea tratamentului.
   • Testarea proteinei C reactive (CRP): CRP este o proteină de fază acută care crește rapid ca răspuns la inflamație sau infecție. Deși foarte sensibilă, este mai puțin specifică decâtPCTdeoarece poate fi crescut într-o varietate de afecțiuni, inclusiv infecții virale și traume. Este adesea utilizat împreună cu alți markeri.
   • Numărul de leucocite (WBC) și procentul de neutrofile: Acesta este cel mai simplu test de hemoleucogramă completă (CBC). Pacienții cu sepsis prezintă adesea o creștere sau o scădere semnificativă a numărului de leucocite și un procent crescut de neutrofile (o deplasare la stânga). Cu toate acestea, specificitatea sa este scăzută și trebuie interpretată împreună cu alți indicatori.
3. Tehnici de diagnostic molecular – „cercetași” de precizie
   • Metodă: Tehnici precum reacția în lanț a polimerazei (PCR) și secvențierea metagenomică de generație următoare (mNGS). Aceste tehnologii utilizează primeri și sonde specifice (care pot fi considerate „reactivi” avansați pentru a detecta direct acizii nucleici ai agenților patogeni (ADN sau ARN).
   • Rol: Nu necesită cultură și pot identifica rapid agenții patogeni din sânge în câteva ore, detectând chiar și organismele dificil de cultivat. În special atunci când culturile tradiționale sunt negative, dar suspiciunea clinică rămâne ridicată, mNGS poate oferi indicii diagnostice critice. Cu toate acestea, aceste metode sunt mai scumpe și nu oferă informații despre sensibilitatea la antibiotice.
4. Testarea lactatului – Măsurarea nivelului de „criză”
   • Hipoperfuzia tisulară și hipoxia sunt esențiale pentru insuficiența organică indusă de sepsis. Nivelurile crescute de lactat sunt un marker clar al hipoxiei tisulare. Kiturile de testare rapidă a lactatului la patul pacientului pot măsura rapid concentrațiile plasmatice de lactat (în câteva minute). Hiperlactatemia (>2 mmol/L) indică puternic o boală severă și un prognostic slab și este un indicator important pentru inițierea unui tratament intensiv.

Concluzie

Sepsisul este o cursă contra cronometru. Vârstnicii, persoanele fragile, cei cu afecțiuni medicale preexistente și cei cu afecțiuni medicale specifice sunt țintele principale. Pentru aceste grupuri cu risc ridicat, orice semne de infecție trebuie tratate cu precauție. Medicina modernă a stabilit un sistem de diagnostic rapid printr-o serie de metode, inclusiv hemoculturi, testarea biomarkerilor, cum ar fi...PCT/CRP, diagnostic molecular și testarea lactatului. Printre acestea, o varietate de reactivi de detecție extrem de eficienți și sensibili reprezintă pietrele de temelie ale avertizării timpurii, identificării precise și intervenției la timp, îmbunătățind considerabil șansele de supraviețuire ale pacienților. Recunoașterea riscurilor, abordarea simptomelor precoce și utilizarea tehnologiilor avansate de detectare sunt cele mai puternice arme ale noastre împotriva acestui „ucigaș invizibil”.